Scrisoare pentru femeia care m-a făcut tată

Pentru mama copiilor mei.

Îmi amintesc acea zi ca prin ceață, nu am înțeles ce se întâmpla. Nașterea a început cu două săptămâni înainte, în ajunul Anului Nou, când am încercat să sărbătorim ultimul Revelion fără copii. Voi fi veșnic recunoscător asistentei care ne-a luat și mi-a permis să trag un pui de somn.

În acea zi ai fost minunată. Ai fost așa toate cele nouă luni. Îmi amintesc cum am aflat că așteptăm un copil – a fost în ajunul Zilei Mamei. Patru zile mai târziu, am închiriat un apartament în Cabo San Lucas. Eram naivi și optimiști. Nu aveam idee ce înseamnă să fii părinte.

De când ne-am întâlnit, am alergat la maraton de două ori. Am mers cu bicicleta de la Seattle la Portland de două ori și o dată de la Seattle până la granița canadiană. Am participat de cinci ori la triatlonul Escape de la Alcatraz, de două ori am trecut înot Lake Washington. Încercam să ajung la stratovulcanul Mount Rainier. Am trecut chiar și printr-unul din obstacolele de curse prin noroi pentru a demonstra cât de dur sunt.

Dar tu ai creat o viață nouă. Ce ai făcut în aceste nouă luni este minunat. În acest context, toate medaliile, panglicile și certificatele mele sunt nesemnificative și false. Mi-ai dăruit o fiică. Acum ea are 13 ani. Ai creat-o, o creezi în fiecare zi. Ea este neprețuită. Dar în acea zi ai creat altceva. M-ai făcut tată.

Am avut o relație dificilă cu tatăl meu. Când nu era în jur, a fost înlocuit de alți bărbați. Dar nici unul dintre ei nu m-a învățat să fiu tată așa cum ai făcut-o tu.

Îți sunt recunoscător pentru ce fel de tată mă faci. Mila, bunătatea, curajul, precum și furia, frica, disperarea, m-au învățat să-mi asum responsabilitatea pentru fiica mea. Acum avem două fiice. A doua a fost născută în ziua de Halloween. Ambele fete – sunt ființe fără preț.

Sunt inteligente, puternice, sensibile, nebune și frumoase. La fel ca mama lor.

Ele dansează, înoată, se joacă și visează cu tot sufletul. La fel ca mama lor.

Ele sunt creative. La fel ca mama lor.

Toate trei m-ați făcut tată. Nu am suficiente cuvinte pentru a-mi exprima recunoștința. Să scriu despre familia noastră este cel mai mare privilegiu din viața mea. Foarte curând fetele noastre vor crește. Ele vor sta pe canapea cu un psihoterapeut și vor povesti despre părinții lor. Ce vor spune? Sper că asta e.

Părinții mei au avut grijă unul de celălalt, erau cei mai buni prieteni. Dacă se certau,  atunci în mod deschis și sincer. Au acționat deliberat. Au făcut greșeli, dar au știut să-și ceară scuze. Erau o echipă. Oricât de multe eforturi am depus, nu am putut ajunge ca ei.

Tatăl ne-a adorat pe mama și pe noi. Nu ne-am îndoit niciodată că era îndrăgostit de mama și că a fost atras de noi cu toată inima. Mama l-a respectat pe tata. I-a permis să conducă familia și să vorbească în numele ei. Dar dacă tata s-a comportat ca un nebun, ea îi spunea de asta. Era pe picior de egalitate cu el.

Familia a însemnat mult pentru ei. Le-au păsat de familiile noastre viitoare, de felul în care cresc. Ei vroiau să devenim fizic, emoțional și spiritual independente. Cred că au făcut asta pentru a ne fi ușor atunci când vom pleca de acasă.

Părinții noștri, ca toți părinții, ne-au adus multă durere. Ei sunt imperfecți, ca și mine. Dar ei m-au iubit și m-au învățat să stabilesc limitele. Întotdeauna voi găsi pentru ce să îi învinovățesc. Dar știu – erau părinți buni. Și cu siguranță erau parteneri buni.

Sper că copiii noștri vor spune exact acest lucru.

Tu ești mama care m-a creat ca tată. Vreau să știi: ne potrivim. Știu că nu ești perfectă, nici eu nu sunt perfect. Dar sunt extrem de recunoscător pentru faptul că îmi pot trăi viața alături de tine. Vom fi împreună, chiar și atunci când fetele noastre vor pleca acasă.

Aștept cu nerăbdare când vor crește. Vom călători cu ele. Vom deveni parte din familiile lor viitoare. Te ador. Sunt în minunat de tine. Îmi place să mă cert cu tine și mai apoi să ne împăcăm. Ești cel mai bun prieten al meu. Voi proteja prietenia noastră și dragostea noastră din toate părțile. Mi-ai făcut soț și tată. Accept ambele roluri. Dar creatorul ești tu. Sunt recunoscător pentru că facem toate astea împreună.

autor: Zach Brittle

Urmărește Psihologia Relațiilor pe Instagram și Telegram.

Tweet