Dacă doi oameni sunt meniți să fie împreună, ei vor fi

Este greu să explic. Însă o lungă perioadă am înțeles că lipsește ceva important din mine. Mă trezeam noaptea din cauza visului în care te-am întâlnit pe tine…

Este greu să descriu. Însă o lungă perioadă mi se părea că nu îmi ajunge ceva vital pentru viață . Stăteam trează nopțile gândindu-mă ce am făcut greșit.

Puloverul pe care mi l-ai dat, stă neatins în dulap. Însă niciodată nu mi-a trecut prin cap să îl arunc. Praful s-a pus peste cartea ta preferată de pe raft. Fotografia noastră de pe frigider își pierde culoarea din cauza soarelui. Ca și noi de altfel.

Locul, care odată era al nostru, a fost vizitat de foarte mulți alți bărbați. Însă de fiecare dată îi rugam să nu stea acolo unde ai stat tu prima dată.

Mai am produsele alimentare care îmi amintesc de tine pentru că tu ai fost primul care m-a convins să le testez.

Mai este și berea pe care o bem împreună în fanteziile mele, pentru că este berea ta preferată.

Numele tău nu se mai rostește în discuții. Oamenii au încetat să mă mai întrebe despre tine. Toți, în afară de mine.

De fiecare zi de naștere, mă gândeam să îți scriu sau să te sun, însă îmi era frică de ce urma să aflu. Îmi era frică să aflu că nu îți mai este dor de mine.

Nu am fost împreună pe rețelele de socializare, însă noi încă existăm în mintea mea. Uneori, când sunt dominată de aceste gânduri, simt un gol în mine.

Pentru că ai luat o parte din mine atunci când ai plecat.

Nu ai știut. Însă mă rog în fiecare zi lui Dumnezeu să te întorci.

«Atunci când cineva trăiește în inima ta, el niciodată nu te părăsește. El poate să se întoarcă în cel mai neașteptat moment ».

Au trecut cinci ani. Cinci ani, iar eu încă mă mai privesc în oglindă și te văd pe tine. Văd tot ce ai creat în mine datorită iubirii tale, văd ce m-ai învățat și văd ce însemni pentru mine. Din cauza ta, am devenit alta. Dacă mi-ai fi dezbrăcat sufletul, te-ai fi găsit pe tine acolo.

Viața mea își continua cursul.

Apoi s-a întâmplat asta. Numele tău a apărut pe ecranul telefonului meu, așa cum mi-am dorit. Am simțit mulțumire, frică și neîncredere.

Te-ai întors. Mica noastră discuție s-a transformat în planuri. Am stat trei ore în fața oglinzii înainte de a mă întâlni cu tine. Milioane de întrebări au apărut în capul meu, însă nu știu de ce răspunsurile nu mai contau. Tot ce conta – tu te-ai întors. Noi ne-am întors.

Nu mai conta ce spuneau alții. Tu erai aici.

Atunci când te-am văzut, am simțit că am găsit ceea ce am pierdut. Acum inima mea era întreagă. 

Pentru că anume tu m-ai învățat că adevărata iubire nu trece odată cu timpul. Era este destul de puternică ca să reziste timpului, circumstațelor și distanței. Tu m-ai învățat să cred. Iar eu nu m-am dat bătută. Nu am încetat să cred că tu vei găsi drumul înapoi spre mine.

Te privesc și oamenii spun că sunt mai fericită. Și este adevărat: sunt cea mai fericită atunci când tu ești lângă mine.

Sursa

Urmărește Psihologia Relațiilor pe Instagram și Telegram.

Tweet