Fără îmbrățișări, murim în tăcere …

Oamenii își deschid brațele. Pentru a le închide.

Și orice, orice ar putea fi în ele! Dorința de a rămâne acolo pentru totdeauna, aspirația de a dispărea din cercul mâinilor care îmbrățișează. În ele este un vis care a devenit realitate, fabulos, dar, cu toate acestea, deja împlinit. Sau un eșec neașteptat și pustietate. În ele există pacea, angoasă, setea, bucuria, tristețea, pulsul rapid, inima în călcâie, slăbiciune și forță. În îmbrățișări găsim ani, zile lungi și secunde. Există ceva în ele, fără de care nu putem trăi și fiecare are nevoie de ceva special. În brațele noastre, dacă sunt dorite, nu există moarte, există doar viață. Acestea sunt unul dintre punctele importante din viață, din care nu există nici o întoarcere în trecut, în gândurile trecute, în opiniile și scrisorile trecute. Ele sunt întotdeauna un nou punct de referință: într-o lume a fericirii sau spre o lume plină de melancolie și non-existență.

Deschidem brațele deseori mental. Pentru a-i îmbrățișa pe cei dragi, excluzând imposibilitățile și distanțele. De ce avem nevoie de toate aceste mâini, corpuri, zâmbete, opinii, așteptări și inimi afundate ?! În ele este focul nostru, prin ele trăim. Iar fără îmbrățișări – murim în tăcere.
Oamenii își deschid brațele și numai în momentul în care brațele se încrucișează și corpurile se ating, doar atunci  acești oameni pot spune cu încredere și siguranță ceea ce simt unul pentru celălalt.

Acest moment reprezintă adevărul îmbrățișărilor. Și magia lor.

Autor – Ksenia Lysova

Urmărește Psihologia Relațiilor pe Instagram și Telegram.

Tweet