Mă gândesc cu groază cum este să fii bărbat

Uneori mă gândesc cu groază cum este să fii bărbat. De fapt, nicio femeie nu-și face griji pentru un bărbat. Mai bine se gândesc la o pisică sau un elefant. Femeile se gândesc doar dacă sunt iubite sau nu. Face sau nu. Va veni sau nu. Va înșela sau nu. 

Femeia dependentă de un bărbat este asemeni unui prizonier, care a fost legat de mâini și de picioare și lipit de articulațiile altuia. De articulațiile bărbatului. Dacă el face vreo mișcare, ea țipă – „Mă doare!”. Atunci când el înlemnește, ea îl zdruncină – „De ce ai înlemnit? Ai murit? Ce simți pentru mine?”

Evident că exagerez, ca de obicei. Însă trebuie să te privești în oglindă. Femeia care se gândește la un bărbat ori nu mai așteaptă nimic de la el sau îi este mamă.

Tot mai mulți bărbați din anturajul meu se plâng de singurătate. Arată singuri. Aleg singurătatea. Pur și simplu, ei au nevoie uneori de noi doar pentru a-i alina fără să le punem întrebări. 

Și acum să-mi fie iertat tupeul, pot alina un bărbat, însă nu pot să mă abțin de la întrebări. Pentru că îmi fac griji pentru mine. CE SIMTE EL PENTRU MINE? Majoritatea femeilor pe care le cunosc cer de la un bărbat o relație. Măcar puțin.

Între timp, bărbatul obosește și închide ochii. El nu mai vrea să-și dezvolte businessul, nu vrea să-și vadă femeia și nu mai vrea responsabilități. Dacă ceva nu-i reușește, este un ratat. El trăiește cu acest sentiment că „sunt un ratat!” și nu are acel cuvânt magic „în schimb…”. 

În cazul nostru, al femeilor, este mai simplu. Nu am succes în carieră, în schimb am un soț bun. Nu am nici soț, nici muncă, în schimb am picioare. Am țâțe. Da, poate că sunt grasă, însă Sorina este și mai grasă. La bărbați, acest „în schimb” nu funcționează. Regulile lor sunt sincere, dure și simple. Ai penisul mare, însă nu ai un job? Ești un ratat. Ai un Maserati, însă nu ai o femeie iubită? Ești un ratat. Ai o femeie iubită, însă nu ai un Maserati? Pff, ești un ratat!

Ei sunt setați de natură să fie într-o concurență veșnică și într-o anumită ierarhie. Ei mereu vor să își arate cât de tari sunt și cine e șeful. Și uneori, ajungând acasă, ei pur și simplu vor să-și pună capul pe pernă și să închidă ochii. În singurătate.

Pentru că dacă nu va fi în singurătate – IAR – este un ratat. Un laș și un ratat. Nu aș fi putut niciodată să fiu bărbat. Sunt slab și deseori plâng în pernă. Și nimeni nu îmi spune niciun cuvânt. Uneori singură îmi spun câte ceva. Însă adevărații eroi au un tabu dur în ceea ce privește mila față de sine. 

Am fost tânără, iar soțul meu își construia o afacere. Era prin anii 90. El venea acasă, se culca și închidea ochii. Eu însă voiam să ca el să discute cu mine. Și vorbea. Aproape mort de oboseală.

Apoi, în viața nemăritată, voiam ceva mai mult de la  bărbații mei iubiți. Ca să mă iubească. Să se căsătorească cu mine. Să nu-mi facă rău. Să nu se miște. Sau să o facă. Mișcă-te și fă-mă să mă simt bine. Dar ce simt ei? Cu cât eram mai îngrijorată de ceea ce simt eu, cu atât mai puțin mă gândeam ce simțeau ei.

Și uneori am destulă fantezie ca să înțeleg că ei pur și simplu au uneori nevoia să fie înțeleși și să tacă. Să li se aducă un ceai. Și asta e tot. Nu azi, nu mâine. Ci întotdeauna. Până când lucrurile vor reveni la normal. Uneori am impresia că înțeleg toate aceste lucruri. Atunci dispare sexul feminin sau masculin și rămân doar doi adulți care pot să facă ceva plăcut unul pentru celălalt. Sprijin. Prietenie. Iubire.

E pentru prima dată când mă gândesc la acest lucru cu seriozitate. Cred că bărbații devin tot mai singuri și mai abandonați pe fondul tuturor acelor cursuri pentru fete rele și femei puternice și independente. 

Și ei nu pot să-și mărturisească ce simt în această singurătate. Și în acest caz înțeleg că nu pot să-mi mai doresc nimic de la bărbați.

Însă din punctul de vedere al femeilor puternice, eu sunt o ratată. Pentru că nu am o mașină, nu am un bărbat și nici acele mesaje obișnuite de „noapte bună”. Nu sunt un exemplu pentru tine.

Sursa

Urmărește Psihologia Relațiilor pe Instagram și Telegram.

Tweet