Ne îndrăgostim de cei cu care suntem condamnați la creșterea spirituală
Ne îndrăgostim de cei cu care suntem condamnați la creșterea spirituală și la câștigarea puterii interne, a calităților de care avem nevoie pentru perfecțiune… Sufletul îi găsește pe acești oameni în ciuda rațiunii… Viața își va face treaba… Aceasta este baza dezvoltării, dar și iluzia în același timp… Ne îndrăgostim de noi înșine, numai în viitor … Acei oameni care ne plac reflectă calitățile de care are nevoie sufletul nostru… Toate neajunsurile acestei persoane dispar din vedere în timp ce are loc procesul de transformare… În general, transformarea internă este dureroasă, dobândim calitățile pe care le-am iubit într-o altă persoană pentru noi înșine… Pentru a face acest lucru, trebuie să supraviețuim unor schimbări interne, prin urmare, viziunea asupra lumii se schimbă și noi înșine ne schimbăm… Acest lucru devine foarte vizibil după despărțire, când ne aflăm într-o lume nouă, ne putem uita înapoi fără emoții și ne putem uita obiectiv la evenimentele vieții… Iluzia sa risipit și acum a rămas realitatea obiectivă… De aceea, nu trebuie să dai vina pe nimeni pentru așteptările tale nejustificate … Și tu poți fi pentru cineva un motiv pentru schimbare …
Întrebarea este: – „Când se va termina toată această dragoste?”
– Pentru fiecare dintre noi există o persoană apropiată sufletului, una care va deveni o parte permanentă a lumii noastre… Dar lumea ta interioară pe atunci ar trebui să fie completă, astfel încât să nu mai trebuiască să căutați părțile lipsă, dar să rămână să creați ceva nou împreună …
Uită – te cu atenție la ceea ce îți place și la ceea ce nu-ți place – asta ești tu… Deci, totul este aranjat, vezi doar pe tine însuți peste tot … Și dacă îți place lumea din ce în ce mai mult și totul devine mai clar, atunci ești pe drumul cel bun …
Urmărește Psihologia Relațiilor pe Instagram și Telegram.
Tweet
Thanks!
Our editors are notified.